PEISAJ ochiul
3 - 6 SEP - OCT 2018

PEISAJ

Locație:
  • Pictures
  • Video

BOGDAN ANDREI BORDEIANU, IRINA BOTEA BUCAN, LUCIAN BRAN, MICHELE BRESSAN/BOGDAN GÎRBOVAN, FLORIN GHENADE, NICU ILFOVEANU, MIHAI SOVĂIALĂ /VALENTIN CERNAT, ANA ȚARAN

Deschidere: Luni, 3 septembrie, ora 19.00

Curatoare: Alexandra Manole, Galeria Posibilă

Durată: 4 septembrie – 6 octombrie 2018

Program special: sâmbătă, 22 septembrie, orele 15.00–22.00

KAMMERSPIEL

Filme românești pe tema peisajului

Curatoare: Ana Szel

Galeria Posibilă, una dintre primele galerii private din București, a fost deschisă în 2003 de Matei Câlția. Galeria a devenit astfel un loc în care mediul fotografiei ocupă un loc central, fiind cercetată, produsă și expusă. Preocupată de înțelegerea și studiul peisajului, Galeria Posibilă prezintă artiști ale căror lucrări permit discuții specifice artei contemporane și domeniilor conexe. În programul curatorial, aceste discuții sunt generate de interesul artiștilor, pictori și fotografi, pentru subiecte precum: identitate, transformare și memorie.

Galeria este preocupată de producerea cărților de artiști și a cataloagelor în jurul acelorași subiecte - natură și peisaj.

“Biblioteca de galerie” a fost înființată în 2011, având ca punct central teoria peisajului și teme adiacente; aceasta se constituie într-un spațiu de studiu pentru artiști și studenți.

“Peisajul este unul din mijloacele prin care relația noastră cu lumea exterioară, precum și prezența noastră în ea, sunt puse în discuție“ (Denis E. Cosgrove). Puternica noastră conexiune cu peisajul determină interogarea și cercetarea propriilor interese și valori, dar și cele ale colectivului, comunității, ori națiunii. De aici se desprinde nevoia artiștilor de a căuta răspunsuri, precum și de a genera discuții și întrebări în legătură cu spațiul.

Expoziția Galeriei Posibilă la Fotogalerie Wien propune așadar câteva modalități de a privi, arăta și înțelege peisajul: dintr-o perspectivă estetică și ecologică; peisajul în relație cu timpul, istoria și memoria; peisajul ca spațiu narativ personal sau cel al comunității. Astfel, expoziția invită la contemplare și definiri ale peisajului.

Expoziția este însoțită de o seară de film românesc, precum și o bibliotecă de cărți recomandate de artiști pornind de la subiectul: peisaj.

Fotografiile din seria “Arbori Bătrâni”, un proiect artistic și de cercetare al lui Florin Ghenade, însoțit de video-uri și sunete (realizate de artiști colaboratori), ne arată arbori bătrâni, din România, luminați în noapte. La baza proiectului stă înțelegerea peisajului la nivel estetic, ecologic și antropologic. Arborii fotografiați, scoși din contextul înconjurător prin felul în care sunt puși în lumină, vorbesc despre povestea și istoria lor, precum și despre caracteristica fotografiei de a ascunde și a arăta în același timp.

De la mediul fotografiei și aparatul box-camera primit - un vechi Zeiss Ikon Box Tengor - pornește și Nicu Ilfoveanu în “Steampunk Autochrome”. Fotografiile arată peisaje industriale care se definesc în antiteză cu ilustrările acestor locuri, Ilfoveanu determinând o atmosferă aproape romantică a realității. Prin tehnică, filtre și obiective speciale, precum și prin scanare și printare, fotografiile par a fi dintr-un alt timp decât momentul fotografierii.

Peisajul în relație cu timpul este punctul central din “Peisaje temporare” în care Bogdan Bordeianu chestionează temporalitatea peisajului în relație cu omul. Artistul este preocupat de utilizarea peisajului ca interdependență dintre om și natură în procesul de formare a acestuia. În acest proces îndelungat se înscrie și capacitatea peisajului de a-și scrie autobiografia.

Mihai Şovăială și Valentin Cernat sunt preocupați de memoria și istoria înscrise în peisaj; fotografiile alb-negru și cartea “4m3” sunt despre istoria canalului Dunăre-Marea Neagră. Proiectul lor are la bază cercetarea de teren și un re-enactment și încearcă să pună în imagine o față nevăzută a locului, ei înșiși având în minte lipsa imaginilor în procesul de documentare. Pe parcursul cercetării au găsit rapoarte CIA care conțin date despre construcția canalului românesc, despre munca forțată și prizonierii politici. Re-enactment-ul pornește de la norma zilnică de patru metri cubi, săpați acum de artiști, ca o înțelegere și un exercițiu simbolic al actului.

De la același interes legat de istoria îngropată în peisaj pornesc și Bogdan Gîrbovan și Michele Bressan în proiectul lor “Romanian Archeological Photography Index (R.A.P.I.)” redefinind peisajul prin prisma unei apropieri arheologice. Astfel, ei caută, găsesc și extrag, prin intermediul detectorului de metale, în peisajele din România, obiecte din Primul și Al Doilea Război Mondial. Proiectul se dezvoltă pe următoarele straturi - fotografia de peisaj, fotografia obiectelor in situ, precum și fotografia de obiect în studio. Fotografiile însoțite de texte ale curatoarei Diana Marincu și o discuție extinsă cu Matei Câlția definesc și publicația proiectului.   

O suprapunere de altă istorie pe un alt peisaj, definește “Teritorii împrumutate” a lui Lucian Bran, un proiect în care fotografia e mediul central. Bran pornește de la peisajul “împrumutat” de producătorii mini-serialului “Heatfields & McCoys” (2012) și realizează o serie de fotografii “liniștite” ale lui Bran, situate în opoziție cu narațiunea filmului, lipsite de oameni ori actori. Ele ne arată peisajele în prim plan, fără niciun indiciu vizual despre ce s-a filmat în aceste locuri. Aceste fotografii îl definesc pe Bran ca artist care folosește fotografia ca mijloc de chestionare.

În videoul “Pitoresc”, Irina Botea tratează definiția vizuală a conceptului sugerat încă din titlu. Flimul a fost realizat într-o călătorie prin sate părăsite, mine și fabrici din Transilvania, împreună cu Nicu Ilfoveanu și Toni Cartu (cameră) în care l-au întâlnit pe domnul Nelu (75 ani), ghid turistic și autor pentru revista “România pitorească”. Domnul Nelu este oprit de artiști pentru a defini ce e “pitoresc” din propria înțelegere, pentru a vizualiza “corect” termenul. Filmul problematizează perspectiva turistică asupra peisajului, o perspectivă idealizată și conflictuală.

În “Behind the Moon”, Ana Țaran oferă o înțelegere personală asupra peisajului. Video-ul este realizat prin colaje de imagini personale, de atmosferă, alb-negru în care apare și ea, peste care suprapune fragmente de imagini din Elveția. Țaran este interesată de introspecție și chestionarea identității și a spațiului, respectiv peisajului. Astfel, ea pornește de la țări în care a locuit pe care le suprapune pe structura spațiului Elveției, unul al peisajului ideal, fantastic.

Foto © Bogdan Bordeianu

Untitled Temporary Landscapes 23, 2014